CE ESTE BOALA PARODONTALA SI DE CE APARE EA?

Boala parodontală, cunoscută sub denumirea populară de „paradontoză”, reprezintă inflamația cronică a țesuturilor care susțin dinții în os. Este o afecțiune periculoasă, întrucât dacă semnele ei sunt ignorate, se poate ajunge la pierderea dinților. Principiala ei cauză o reprezintă activitatea agresivă a bacteriilor conținute în placa și tartrul ce acoperă suprafețele dentare. Sunt incriminați și factorul genetic, stresul, iar fumatul este cel mai de temut factor favorizant și agravant.

 

Când ar trebui să ne ingrijorăm?

Sângerarea este primul semn al unei nereguli la nivelul gingiilor. Apare frecvent la periaj, masticație, sau în cazurile mai grave, chiar spontan. Din pacate, de cele mai multe ori este ignorat, permințând astfel avansarea bolii parodontale. Nu ignorați nici gingiile de un roșu aprins sau violaceu.

Dacă observați retragerea gingiilor, cu „dezvelirea” dinților sau „alungirea” acestora, nu întârziați să vă prezentați la medicul specialist PARODONTOLOG!

Daca simtiti un miros neplacut la nivelul cavitatii bucale, pe care nu il putem indeparta prin spalarea dintilor sau clatirii frecvente cu apa de gura, acesta este un alt motiv pentru a consulta medicul specialist. Halena fetida provine de la continutul pungilor parodontale. Odata indepartat acesta, va disparea si mirosul neplacut.

Un alt semnal de alarma este reprezentat de mobilitatea dintilor. Daca se ajunge pana aici inseamna ca suportul osos s-a diminuat cantitativ si afectiunea parodontala de care suferiti a avansat.

Nu ignorati nici migrarea dintilor frontali deoarece si acest aspect poate ascunde parodontopatia.

Ce tratamente există?

Pacientul trebuie sa înțeleagă importanța unei igiene impecabile. Medicul parodontolog poate ajuta la stoparea evoluției bolii parodontale, dar numai cu cooperarea riguroasă a pacientului. Orice tratament începe cu igienizarea cavității bucale (detartraj, periaj și airflow). Ulterior, cu instrumente caracteristice, se face un grafic al adâncimii defectelor osoase (gingia se dezlipește de pe dinte permițând pătrunderea bacteriilor către os și formarea pungilor parodontale, pline cu microorganisme și țesut infectat), și in funcție de rezultatele obținute, se decide urmatorul pas:

  • Detartraj și chiuretaj subgingival în câmp închis – folosind instrumentar caracteristic, se îndepărtează tartrul de sub gingie și se lustruiește rădăcina dintelui, fără a inciza gingia.
  • Chiuretaj în câmp deschis, însoțit sau nu de adiție osoasă și reconstrucția crestei alveolare acolo unde distrugerile sunt marcate, acestea fiind intervenții chirurgicale.

Rezultatele obtinute trebuie pastrate prin controale periodice si reevaluari ale starii de sanatate a parodontiului.